Curs_limba_r

Curs de limbă română pentru studenţii alolingvi

Chişinău U.T.M.

2007

Terminologie:

1.Literă, sunet, silabă, vocală, consoană, cuvânt, expresie, enunţ, frază.

2.Punct, virgulă, ghilimele, paranteze, cratimă, puncte de suspensie, semnul întrebării, semnul exclamării, alineat.

Expresii:

A vorbi în limba română…

Eu tind să vorbesc frumos şi corect în limba română.

Oameni de bună credinţă = oameni care cred în ceva sacru

Toţi oamenii de bună credinţă trebuie să-şi iubească ţara din care îşi trag rădăcinile.

Nu trebuie să pirotească = nu trebuie să dormiteze

Dragostea omului faţă de tot ce este sfânt nu trebuie să pirotească nicicând.

* Citiţi atent textul. Ce reprezintă limba pentru un popor? I.1. Pământul, istoria şi limba

Pământul, istoria şi limba sunt, în esenţă, cei trei stâlpi pe care se ţine neamul.

I. Druţă

Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a scriitorilor, a savanţilor lingvişti, a profésorilor de limbă şi literatură română, ea aparţine poporului, celor care au trudit la ea de-a lungul veacurilor, înălţându-şi strălucitoarea fiinţă, adică aparţine strămoşilor noştri, şi mai ales celor care vin după noi. Tinzând a vorbi corect şi frumos limba, omenim astfel pe cei care au creat societatea cuvintelor civilizate. Uitând un cuvânt trebuincios, o expresie din comoara graiului matern, uiţi ceva din istoria poporului tău.

Nicăieri dorul de limbă nu a fost atât de mare ca în ţara noastră. Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o. Noi, basarabenii, primii pe glob am scris cu roşu în calendar - Ziua Limbii, întrucât prea anevoioasă i-a fost reîntoarcerea limbii române acasă. Alături de noi în lupta pentru limbă şi adevăr s-au aflat Ştefan cel Mare, Eminescu, Mateevici, Iorga, strămoşii şi toţi oamenii de bună credinţă - contemporani de-ai noştri.

Frumos trebuie să vorbim cu toţii - studentul, agronomul, inginerul, profésorul, muncitorul simplu - pentru că maturitatea culturii publice, a spiritului poporal, spunea marele Eminescu, se manifestă cu deosebire în limbă ca şi în culţii unui popor care au suit înălţimea şi domină terenul întreg. Frumos nu în sensul de a folosi la fiecare pas neologisme pe care nu le înţeleg ceilalţi, iar uneori nici vorbitorul chiar, ci în sensul de a uni plastic, armonios în vorbirea orală sau scrisă cele mai obişnuite cuvinte.

Nu avem dreptul să nu cunoaştem bine limba ţării noastre. Un popor are dreptul la existenţă doar dacă are o limbă, o istorie, tradiţii seculare. Cine nu are demnitate naţională, nu recunoaşte şi nu preţuieşte patrimoniul naţional, acela nu se poate numi patriot al ţării sale. Un proverb chinezesc spune:

Cine bea din apa unei ţări, Cine mănâncă din pâinea ei Trebuie să-i cunoască limba Şi să-i respecte tradiţiile.

Nu există patrie şi patriotism într-o ţară care nu are limbă. Limba suntem noi, urmaşii străbunilor neînfricaţi, limba este buciumul (трембита) care sună în codrii seculari, este doina ce deplânge eroii căzuţi pentru apărarea ţării, este balada celor ce au trudit în speranţa unui viitor mai bun.

4

Limba este o fiinţă vie, mereu în dezvoltare şi ea trebuie mereu să fie sensibilă la toate înnoirile economice, sociale, culturale ale vieţii. Limba este comoara cea mai de preţ a poporului, şi veghea asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească niciodată.

L. Nicolaescu-Onofrei ş.a. Limba română pentru alolingvi. Ch.: Cartier, 2006 (adaptare).

Înţelegerea textului:

1.Cui îi aparţine limba?

2.De ce limba aparţine îndeosebi celor ce vin după noi?

3.Cine sunt acei care au creat „societatea cuvintelor civilizate"?

4.De ce uitând un cuvânt din limba poporului tău uiţi ceva din istoria neamului?

5.Cine a contribuit de-a lungul veacurilor la crearea şi dezvoltarea limbii?

6.Formulaţi în 2-3 enunţuri ideea textului, apoi reintitulaţi textul. Argumentaţi.

Vorbire:

1.Explicaţi sensul următoarelor expresii: a înghiţi limba, a alerga cu limba scoasă, a avea limbă lungă, a avea limbă ascuţită, a trage pe cineva de limbă, a se învârti pe limbă, a-şi muşca limba, a vorbi cu limbă de moarte.

2.Explicaţi proverbele şi zicătoarele: Limba dulce mult aduce. Limba e dulce ca mierea şi amară ca fierea. Limba îndulceşte, limba amărăşte. Limba oase n-are, dar unde atinge - doare.

3.Alcătuiţi enunţuri cu verbele: a uita, a se uita, a afla, a se afla, a plânge, a se plânge, a sprijini, a se sprijini, a aşeza, a se aşeza.

4.Împărtăşiţi din experienţa proprie câteva sfaturi care ar asigura însuşirea cu succes a unei limbi străine.

5.V-aţi întrebat vreodată pentru ce învaţă oamenii limbile străine? Ce aţi răspunde la această întrebare?

6.Sunteţi de acord cu faptul că studierea limbii române are un rol hotărâtor în democratizarea societăţii, în lichidarea piedicilor ce apar în calea comunicării şi a integrării sociale?

Structuri de limbă:

Diateza activă şi pasivă a verbului

Verbul este la diateza activă dacă subiectul face acţiunea exprimată de verb. Ex. : Studenţii rezolvă problema. Cătălina scrie o scrisoare.

Verbul este la diateza pasivă atunci când subiectul suferă acţiunea exprimată de verb. Ex. : Problema este rezolvată de studenţi. Scrisoarea este scrisă de Cătălina.

Diateza pasivă se formează cu ajutorul verbului a fi şi participiul verbului necesar.

1. Transformaţi verbele de la diateza activă la cea pasivă:

Ploaia a scuturat frunzele. Studentul învaţă regula. Cineva îl cheamă pe domnul Ţurcanu la decanat. Prietenii îl vor ajuta. Copiii iubesc ciocolata. Mi-am reparat maşina repede. Tineretul ascultă această emisiune. Muncitorii au declarat grevă.

2. Transformaţi verbele de la diateza pasivă la cea activă:

Cerul a fost acoperit cu nori. Examenul va fi susţinut cu succes de studenţi. Teorema este demonstrată de profesor. Copiii sînt ajutaţi de părinţi. Această casă a fost construită numai de doi muncitori. A fost introdusă poşta electronică şi sistemul Internet. Catedra va fi condusă de Dinu Ţurcanu.

5

Scriere:

1. Continuaţi enunţurile:

Trebuie să vorbim... . Limba este... . A vorbi în... . Lingviştii... . Poezia ,,Limba noastră” … . Cine vorbeşte ... . A vorbi frumos înseamnă... .

2. Prezentaţi în scris (6-8 propoziţii) modul în care înţelegeţi enunţul: Limba este comoara cea mai de preţ a poporului, şi veghea asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească niciodată.

Lecţia 2. Limba – mijloc de comunicare

Vocabular:

Comunicare, f. = proces de transmitere a unor informaţii Necesitate, f. = ceea ce este de absolută trebuinţă

Teorie, f. = ansamblu sistematic de idei, ipoteze, legi care descriu şi explică ceva comun Reprezentant, m. = persoană împuternicită (уполномоченная) să reprezinte pe cinevа Onomatopee, f. = cuvânt care imite sunete, zgomote din natură

Interjecţie, f. = междометие

Exclamaţie, f. = восклицание

Omonime:

A emite

Fiecare corp emite ( produce şi răspândeşte) radiaţii electromagnetice.

Principiul inerţiei a fost emis (enunţat, exprimat) de Galileo Galilei, iar Newton l-a considerat ca prima lege a dinamicii.

A susţine

Ilustrul fizician şi astronom italian Galileo Galilei l-a susţinut (поддержал) pe Copernic în ceea ce priveşte sistemul heliocentric.

Studenta a susţinut examenul (сдалa) la matematică la profesorul Rusnac.

-mestecarea şi înghiţirea alimentelor

-utilizarea ca unealtă de vorbire

6

Limbi din grupa romanică

Mijloace folosite în procesul comunicării:

Limba, buzele, laringele (гортань), faringele (глотка), rinofaringele (носоглотка), epiglota (язычок), palatul (небо), mandibula.

Moduri de comunicare:

Comunicare orală (prin vorbire) – care se transmite prin viu grai, din gură în gură Comunicare scrisă – care este consemnată în scris

Comunicare sonoră – care se produce prin sunete

Comunicare tele, radio, electronică – care se difuzează prin televiziune, prin radio, prin Internet

Comunicare prin gesturi – mişcare a mâinii etc. care exprimă o idee, un sentiment Comunicare prin mimică – exprimare a ideii, a sentimentului prin mişcările feţei.

Pronunţă corect!

Teoríe, orgán, míjloc, ipotéze, caractér, strígăt, a completá, repórter.

Familii lexicale:

Limbă: limbaj, limbuşoară, limbuţă, limbut.

A vorbi: vorbă, vorbăreţ, vorbărie, vorbire, vorbişoară, vorbuliţă, vorbitor, vorbit. Teorie: teoretic, teoreticeşte, teoretician, a teoretiza, teoretizare.

Expresii:

A marca începutul = a scoate în evidenţă ceva ce abia începe

Cuvintele tale încurajatoare au marcat începutul carierei mele de profesor.

A ţine seama (cont) de... = a lua în considerare (în calcul)

Noi trebuie să ţinem seama de originea limbii.

* Citiţi cu atenţie textul şi relataţi despre necesitatea apariţiei limbii.

I.2. Apariţia limbii ca mijloc de comunicare

Să nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorţească, nici să moară. Ele sunt comoara noastră de mare avuţie.

T. Arghezi

Apariţia limbii este o problemă de care s-au ocupat mulţi savanţi încă din cele mai vechi timpuri. În decursul veacurilor, în jurul acestei probleme au fost elaborate mai multe teorii, care oglindeau concepţiile filosofice ale diferiţilor gânditori şi oameni de ştiinţă.

Încă din antichitate existau două teorii despre provenienţa limbii. Conform uneia dintre ele, limba a fost creată şi dăruită oamenilor de Dumnezeu. Această teorie era susţinută nu numai de gânditorii antici, dar şi de reprezentanţii clerului din evul mediu, care căutau să dovedească faptul că totul e dat de Dumnezeu.

7

A doua teorie afirma caracterul omenesc al originii limbii. Această teorie a fost dezvoltată mai târziu, beneficiind de diverse interpretări şi dând naştere la diferite versiuni ale apariţiei limbii.

Una dintre ele este teoria onomatopeelor. Aceasta susţine că omul, care nu vorbea, auzind diferite sunete şi zgomote ale naturii, încerca să le imite. Conform acestei teorii, asemenea imitaţii au pus bazele vorbirii omeneşti. Teoria respectivă şi-a găsit susţinători în secolul al XlX-lea şi chiar în al XX-lea. Ea însă nu poate fi acceptată, deoarece onomatopeele sunt puţine, rămânând, astfel, neclar cum au apărut în limbă celelalte cuvinte care nu sunt onomatopee.

Teoria interjecţiilor sau a exclamaţiilor acredita ideea că apariţia primelor cuvinte este legată de diferite strigăte, răcnete produse de om instinctiv din cauza anumitor emoţii (frică, groază, uimire, durere). Această teorie a fost susţinută în secolul al XVlII-lea de J.-J. Russo.

Teoria strigătelor de muncă privea apariţia limbii ca pe un rezultat al unor strigăte emise în procesul muncii colective. Ea a luat naştere în secolul al XlX-lea, dar n-a găsit susţinere. Strigătele emise în procesul lucrului nu au funcţie comunicativă, ci sunt mijloace care dirijează ritmul muncii.

În secolul al XVIII-lea a apărut teoria convenţiei, conform căreia oamenii s-au înţeles ce cuvinte să folosească pentru a denumi diferite noţiuni, obiecte, acţiuni etc. E de la sine înţeles că o asemenea convenţie nu putea avea loc, omul primitiv fiind lipsit atât de conştiinţă, cât şi de limbă.

Există şi alte teorii (peste 500) cu privire la provenienţa limbii, dar nici una dintre ele nu poate fi acceptată, întrucât, la rezolvarea acestei probleme, nu se ţine seama de originea omului şi de dezvoltarea societăţii. Nevoia de a comunica, de a se înţelege a contribuit la formarea şi dezvoltarea organelor de vorbire, care, la început, puteau emite numai sunete izolate, dar cu o anumită semnificaţie pentru membrii colectivităţii de oameni. Aceste sunete au marcat începutul vorbirii omeneşti, care, în procesul evoluţiei omului şi a societăţii, s-a dezvoltat, s-a completat cu elemente lexicale, şi-a perfecţionat structura gramaticală, devenind astfel un mijloc foarte important pentru exprimarea celor mai complexe gânduri ale omului contemporan.

Aşadar, limba a luat naştere şi s-a dezvoltat cu un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, îşi transmit unul áltuia gândurile, dorinţele, sentimentele.

L. Nicolaescu-Onofrei ş. a. Limba română pentru alolingvi. Ch.: Cartier, 2006 (adaptare).

Înţelegerea textului

1.Câte teorii de provenienţă a limbii existau din antichitate?

2.Conform teoriei care atribuie caracter omenesc originii limbii, există mai multe versiuni şi interpretări. Care sunt ele? Caracterizaţi-le utilizând schema. La care aderaţi?

Teorii de provenienţă a limbii

3.Numiţi funcţiile limbii indicate în text. Explicaţi în ce constă fiecare dintre ele.

4.Indicaţi ce mijloace, mai puţin importante decât limba, foloseşte omul în procesul comunicării.

Vorbire:

1. Adepţii teoriei biologice consideră că limba este un fenomen natural, biologic, înnăscut, care se transmite prin ereditate. De ce nu poate fi acceptată această teorie? Argumentaţi.

8

2.Imaginaţi-vă că aveţi un coleg care neagă importanţa cunoaşterii limbilor străine. Convingeţi-1 că nu are dreptate.

3.Încercaţi să răspundeţi la întrebările puse de reporter. Ţineţi seama şi de următoarele indicaţii: Pentru exprimarea opiniei, puteţi folosi diferite formulări:

Opinie indiferentă: mi-e totuna, sunt indiferent, nu mă interesează, mă lasă rece, nu ştiu, nu-i treaba mea, aşa şi aşa etc.

Opinie favorabilă: e o idee bună, îmi place foarte mult, mă interesează, superb, extraordinar, minunat etc.

Opinie nefavorabilă: nu prezintă nici un interes, nu-mi place, îmi displace, nu înţeleg, nu mi se pare grozav, nu sunt convins etc.

4.O legendă veche spune că oamenii de pe globul pământesc vorbeau la început una şi aceeaşi limbă. Iată că într-o zi s-au apucat să construiască un turn pentru a ajunge la creatorul lumii. Acesta însă s-a supărat pe îndrăzneala oamenilor şi le-a dărâmat turnul, apoi le-a amestecat limbile. Se zice că de atunci oamenii vorbesc în diferite limbi.

Care este, de fapt, adevărul despre diversitatea limbilor vorbite pe globul pământesc?

5.Prezentaţi un îndemn, folosind: vorbirea, scrisul, gestul, mimica.

Structuri de limbă:

Pronumele demonstrative

Pronumele demonstrative indică persoane şi obiecte care se află în apropiere sau în depărtare. Ele pot sta atât înaintea substantivului, cât şi după el.

Pronumele demonstrative de apropiere

Genul feminin

Numărul singular

Această domnişoară este prietena mea.

Domnişoara aceasta este prietena mea.

Numărul plural

Aceste domnişoare sunt colegele mele.

Domnişoarele acestea sunt colegele mele.

Genul masculin

Numărul singular

Acest tânăr este colegul meu.

Tânărul acesta este colegul meu.

9

Numărul plural

Aceşti tineri sunt colegii mei.

Tinerii aceştia sunt colegii mei.

Această – эта. Aceste – эти. Acest – этот. Aceşti – эти.

Pronumele demonstrative de depărtare

Genul feminin

Numărul singular

Acea studentă învaţă bine.

Studenta aceea învaţă bine.

Numărul plural

Acele studente sunt prietenele mele.

Studentele acelea sunt prietenele mele.

Genul masculin

Numărul singular

Acel student este prietenul meu.

Studentul acela este prietenul meu.

Numărul plural

Acei studenţi sunt prietenii mei.

Studenţii aceia sunt prietenii mei.

Acea – та. Acele – те. Acel – тот. Acei – те.

1.Puneţi în locul punctelor pronumele demonstrative necesare.

1)... parc este frumos. 2) Creionul ... este roşu, iar ... este negru. 3) Floarea ... dă în floare primăvara, iar ... înfloreşte la sfârşitul verii. 4) ... carte este a mea. 5) ... muncitori sunt foarte harnici. 6) În casa ... a locuit A. Mateevici. 7) Pe ... stradă se află bustul lui M. Eminescu.

8)Proiectele ... sunt foarte originale. 9) Ţăranii ... au primit pământ, iar ... nu. 10) ... studente sunt eminente.

Scriere:

1.Găsiţi un alt echivalent pentru expresiile: conform acestei teorii, a lua naştere, nu se ţine seama dе, a marcat începutul carierei, teoria respectivă, a dărâma turnul, a da în floare.

2.Scrieţi un eseu, pornind de la ideea: E de datoria fiecăruia din noi să cunoască limba română, limba ţării din care ni se trag rădăcinile.

Lecţia 3. Evaluare

1. Traduceţi în limba română următoarele enunţuri:

Язык является средством общения. Существуют ещё 500 теорий о происхождении языка. В процессе эволюции человека и общества язык тоже изменился. Язык появился и развивался как инструмент, при помощи которого люди передавали друг другу свои эмоции, мысли, пожелания и чувства. Уважать свою страну означает владеть языком страны, знать ее историю и любить ее землю. Мы должны владеть государственным

10